 MichiyoModeratorDin: Witches' Town
Postari: 6
|
|
al doilea
Capitolul 2
Delhi , India
În palatul regal totul era ca de obicei . Prințesa Sajani avea parte de ora ei zilnică de îmfrumusețare . În sala tronului , regele și regina discutau despre o posibilă mutare a prințesei .
- Chiar crezi că e bine să o trimiți în Luxemburg ? Adică , vreau să zic , nu ar fi mai bine să rămână aici cu noi ?
- Crede-mă că nici eu nu vreau să fac asta , dar puterea ei va deveni incontrolabilă și o va distruge dacă nu o trimitem undeva unde să poată învăța să o controleze .
- Totuși , vreau să merg cu ea ...
- Vom fi despărțiți doar 4 ani plus că poatre veni în vacanțe să ne viziteze , și o avem și pe Jamillah , care ne va ajuta să trecem peste asta .
- Și Jamillah va suferi , nu cred că îi va plăcea să stea departe de sora ei . Are doar 8 ani și nu au mai fost despărțite până acum .
- Știu , dar nu putem face nimic în potriva puterii sale . Trebuie să ne gândim la siguranța ei , a fiicei noastre cea mare , Sajani .
- Ai dreptate ... Când o să îi spunem ?
- După ora de îmfrumusețare .
În camera lui Sajani , aceasta era aranjată de stiliștii ei personali . Părul ei moale , puțin ondulat careajungea până la abdomen și care avea o culoare gri deschis se pieptăna ușor și lin . Unii din cei mai mari designeri indieni îi croiau o nouă rochie .
Noua ei coroană de aur era încrustată cu rubine de formă triunghiulară de către fierarii regali . O artistă de make-up îi alegea machiajul pentru a doua zi , când urma să aibă loc o festivitate la care a fost invitată și familia regală .
Într-un final , i s-a ales ca și culoare portocaliul , pe când sora ei mai mică , Jamillah , avea purpuriul . Ochii mari și căprui ai lui Sajani studiau cu atenție tot ceea ce se întâmpla în camera sa albă , cu ajutorul oglinzii . Oglinda era , și aceasta , făcută din aur .
Unul dintre stiliști îi spune să se uite și să își spună părerea asupra felului în care i-a fost aranjat părul . Sajani a răspuns că e perfect . Deși era o prințesă , nu era foarte pretențioasă .
În același timp , un servitor a intrat spunându-i că regele și regina vor să îi vorbească . Ea a încuvințat din cap și se îndreptă spre sala tronului .
- M-ați chemat , mamă și tată ?
- Da . Vrem să vorbim despre ceva important .
- Ce este ?
- Ambii am fost de acord ca tu să mergi să studiezi la una din cele mai bune școli . Se află în Luxemburg .
Pe chipul ei care avea o culoare închisă se vede o expresie pe care nimeni nu a mai văzut-o .
- Nu prea știu ... Lăsați-mi vă rog puțin timp de gândire .
- Bine . Până diseară dorim un răspuns .
Sajani se întoarce în camera ei și se duce pe balcon . Jamillah vine și ea .
- Ce ți-au zis părinții ?
- Nimic , micuțo , nimic , spune ea încercând să ascundă durerea ce o purta în suflet .
- Hai , te rog , spune-mi .
- Jamillah , nu știu ce să fac ... Să te las oare singură ?
- Ce vrei să spui cu asta ?
- Vor să mă trimită la o școală din străinătate .
Jamillah își pleacă în jos capul . În ochii ei cei negri se vedea tristețea și confuzia . Părul ei șaten era răvășit .
- Să înțeleg că nu ai vrea .
- Ba da , dacă tu vrei , dute ! zice Jamillah cu un zâmbet fals pe față , care îi trăda nefericirea .
- Jamillah ... Ești foarte drăguță . Dar tot nu știu ce să fac .
- Dacă vrei , te poți duce . Nimeni nu te obligă să ramâi aici .
- Sigur te vei descurca ?
- Voi fi bine .
- Parcă aș ezita .. Totalul a tot ce am este aici . Tu , părinții , poprul mostru ... Nu pot renunța așa de ușor la voi .
- Știu asta . Dar trebuie să o faci .
- Voi fi plecată 4 ani . Dar poate voi veni în vacanțe .
- Mie îmi sună bine . Nu e ca și cum nu ne-ai vedea timp de 4 ani .
- Da , așa e ... Mă voi duce să le spun . Sau stai ... Amithi !
- Sunt aici , prințesă .
- Anunță-i te rog pe părinții mei că accept .
- Am înțeles .
În sala tronului , după aflarea veștii ..
- Chiar a acceptat ? Asta-i bine . Trebuie să pregătiți totul . Spune-le și celorlalti .
- Așa voi face . Dar când va pleca ?
- Mâine , după festivitate , când bagajele vor fi gata . Va pleca cu avionul ei personal . Să îi transmiți și ei asta .
Amithi pleacă și pregătirea începe .
A doua zi , festivitatea se termină rapid și bagajele sunt gata la ora doisprezece noaptea . Chiar dacă era o oră atât de înaintată , nimeni din oraș nu dormea , aceștia fiind adunați la locația avionului pentru a-și lua " la revedere " de la prințesă .
Ce-i drept , toată lumea o iubea . Asta este ironic pentru că numele ei , Sajani , înseamnă prea-iubită .
Când aceasta a ajuns , toată lumea i-a zis adio . A rămas profund mișcată . Își iubea poporul enorm de mult și vroia să le ofere o viață mai bună când va fi rândul ei la tron . Ambiția ei era de neclintit , iar dragostea sa era adevărată si puternică . O durea faptul că trebuia să plece .
Urma să trăiească o nouă viață , ca fiind o fată normală , nu o prințesă , deși în continuare rămânea una . Va cunoasțte oameni noi , care probabil îi vor deveni prieteni , lucru de care o prințesă nu se poate bucura sincer .
După ce și-a salutat poporul , s-a urcat în avionul său roșu cu dungi albe . S-a așezat pe unul dintre locuri , care erau toate evident , roșii . Avionul a pornit în timp ce aceasta se uita pe geam .
|
|
