MichiyoModeratorDin: Witches' Town
Postari: 6
|
|
Al doilea capitol
Capitolul 2 – Reunire și o nouă viață
Tearlynn : Întreb pe cineva unde se află laboratorul 87 , unde lucra mama mea . Răspunsul a venit repede . Am luat-o pe unde mi-a spus acea persoană și dau de o ușă pe care scria ” Laboratorul 87 . Acces permis doar personalului . ” . Am intrat înăuntru și am văzut-o pe mama , care m-a văzut și ea pe mine . - Tearlynn , dragă ! - Mami ! Noi ne luăm în brațe . Nu o mai văzusem de când aveam doisprezece ani , adică de trei ani , și asta din cauză că a avut mult prea mult de lucrat , nemai lăsându-i timp și pentru mine . - Bine ai venit pe AI-58b ! - Mulțumesc , mami ! - Ce ai mai făcut de când nu ne-am mai văzut ? - Din câte se vede , am crescut , zic eu râzând . - Da , am observat . Te-ai făcut atât de mare ... Ce rău îmi pare că nu am putut fi lângă tine să te ocrotesc și să îți observ evoluția .... Pe mama o apucă plânsul . - Hai , mama , nu fi supărată , nu e vina ta . Acum suntem bine și suntem împreună , totul e așa cum ar trebui să fie . Și sincer nu cred că voi putea pleca prea curând de aici , deci vom avea mult timp de petrecut una cu cealaltă . - Ai dreptate ... Mama ia o batistă din buzunar și își șterge lacrimile . - Dacă ai ști ce mult mă bucur că ești aici ! - Îmi dau seama . Apropo , eu unde o să dorm ? - Ah , da , te conduc acolo imediat . Vino după mine . Eu o urmez pe mama și o luăm pe un coridor ce părea că nu se mai sfârșește . Am ajuns în sfârșit la capăt , unde era o ușă , iar mama mi-a zis că aceea este ușa camerei mele , dar m-a atenționat că voi avea o colegă de cameră . Ea mi-a zis că trebuie să plece pentru că mai are niște treabă și că speră că mă voi înțelege cu acea fată . Mama pleacă și eu intru în cameră . Tamara : Au trecut deja două luni de la moartea Mayei . Încă nu am o colegă nouă de cameră . Când îmi aduc aminte de Maya , îmi vine să îi omor pe toți cei vinovați de moartea ei . Dacă nu ar fi venit niciodată pe această stație spațială blestemată unde toți copii sunt sortiți morții , acum ar mai fi fost în viață . Am fost anunțată că noua mea colegă este pe drum . Dar oare când va sosi ? Totuși , ar fi fost mai bine pentru ea , indiferent cine ar fi , să rămână pe Gliese 581 g , unde doar kryptasenii și ferasenii sunt o amenințare . Aici riscă să moară în chinuri groaznice , la fel ca și Maya . Dintr-o dată , ușa se deschide . Doamne , doamne , te rog , să nu fie ei ... Tearlynn : Spre surpriza mea , camera era întunecată iar lumina era stinsă . Eu aprind lumina și o văd pe colega mea de cameră . Avea părul lung de culoare mov și ochii mov. Ea stătea ghemuită și îndesată într-un colț al camerei , de parcă i-ar fi fost teamă de ceva . - Bună . Nu îți face griji , nu îți fac nimic . Eu sunt noua ta colegă de cameră , Tearlynn Shadowsky mă numesc . Fata a răsuflat ușurată și a prins curaj să iasă din colțul acela . A început să spună primele cuvinte . - B-Bună ... Eu ... Eu ... Sunt Ta ... Ta ... Tamara Ro .... Ro ..... Romero ...... - Încântată , Tamara . Dar ce e cu tine , parcă ți-ar fi frică de ceva . - D-Da . - De ce îți e așa de teamă ? Nu aud nici un răspuns . - Bine dacă nu vrei să îmi spui , eu nu te voi forța . Doar o întrebare ... nu faci parte din familia Romero ? - Ba da ... - Asta e bine , mama mea a fost bună prietenă cu părinții tăi . Încep să îmi despachetez hainele . Văd că era un pat liber , unul turcoaz , și mă instalez acolo . Era o cameră foarte drăguță , cu tot ce aveai nevoie . Exista și o baie , ceea ce înseamnă că nu este baie publică , iar asta m-a bucurat . - Po .... Po .... - Ce este ? Spune . - Poți ... să îmi spui ...... Tamy . - Tamy ? Ce poreclă drăguță . - M-Mulțumesc ... Trebuie să recunosc , ceva mi se pare ciudat la fata asta . Ce e cu ea de nu poate vorbi și îi este atât de frică ? Este ceva ciudat și necurat în legătură cu stația asta spațială . Orice ar fi , sper că mama mea nu este implicată în asta . Acum am observat că există un emițător de sunete în această cameră . Mă gândesc la oare ce funcție ar avea și , chiar atunci , aud o voce venind din emițător . Era o voce de robot , care zicea că Tearlynn Shadowsky este chemată în laboratorul 87 de către profesor Ailynn Shadowsky . Prin urmare , îmi transmitea un mesaj prin care mama mea mă chema la ea . Am ascultat ceea ce a zis emițătorul și m-am dus în laboratorul unde lucra mama . Tamara : Noua mea colegă pare a fi destul de prietenoasă . Este fiica doamnei Shadowsky , așa că îmi va fi mai ușor să mă împrietenesc cu ea . Când a ajuns , a remarcat imediat frica ce mă cuprindea . Îmi era frică să nu fie ei , dar s-a dovedit că era doar ea . La puțin timp după ce ea s-a îndreptat către laborator , ei au intrat pe ușă . - Tamara Romero , este timpul pentru testul zilnic . Eu nu am avut cum să mă împotrivesc , așa că am mers cu ei . Mă duceau în laboratorul 29 , unde avea loc testul zilnic . Mă săturasem până peste cap de asta , dar nu aveam ce face . Părinții mei au murit încercând să oprească aceste lucruri , deci aveau cele mai dure restricții pentru mine , cu mult mai dure decât ale celorlalți . Ciudat , de data asta mi-au luat doar puțin sânge , chestie la care nu mă așteptam . Probabil pentru că venise și Tearlynn aici . În perioada în care nu a mai fost Maya , toți am suportat lucruri mai dure și ne-a fost luat mult sânge . În drumul de întoarcere am trecut pe lângă laboratorul 87 , unde lucra mama lui Tearlynn . Ea vorbea liniștită cu mama ei , nici nu bănuia ce se întâmplă cu adevărat aici . Tearlynn : Eu vorbeam liniștită cu mama mea . Îi povesteam despre Tamara și de faptul că ea e fiica soților Romero . Auzind asta , ea a fost foarte încântată . S-a oferit și să o adopte , dar mai rămâne să vedem ce va spune ea . Când mă uit în spre geam , o văd pe Tamara , care era dusă undeva , însoțită de doi bărbați înalți care aveau măști pe față . - Mama , uite-o pe Tamy ! Unde o duc ? - Ce ? O duc undeva ? Unde ? - Nu știu , azi am sosit aici , credeam că ști . - Copii nu ar trebui duși nicăieri . Ah , stai , e ora mesei . Poate o duc la cantină . Eu mă îndrept spre Tamy , dar , când am ajuns , ea deja o luase înainte . Tamara : Tearlynn m-a observat , și de aceea am fost nevoită să o iau înainte . Am avut noroc că doar eu o observasem , căci dacă ar fi observat-o și ei , ar fi fost dusă în laboratorul 29 . La puțin timp după ce am ajuns în cameră , a ajuns și ea . Tearlynn : Am ajuns și eu în cameră . Tamy era deja acolo , și stătea pe patul ei de culoare mov . Îmi fac curaj să o întreb ce căutau acei oameni cu ea și de ce nu se află în cantină . - Tamy .... De ce erau acei oameni cu tine și de ce nu ești în cantină ca să mănânci ? Tamy nu mi-a răspuns . - Haide , poți să îmi spui . - Nimic . Am rămas uimită și fericită în același timp . Tamy a zis pentru prima dată o propoziție completă făra a repeta sau a se întrerupe . Bine , era de fapt o propoziție de un cuvânt , dar e bine și așa . Cât despre răspunsul ei , nu cred că e adevărat ceea ce a zis . - Bine . Când m-am întors cu spatele , am observat un pansament pe brațul ei drept . - Tamy , ce ai pățit ? - Am făcut un vaccin . Nu am voie să mănânc toată ziua . Tu dute să mănânci . Acum că Tamy mi-a zis adevărul , am putut să mă duc în cantină . Tamara : Tearlynn s-a prins de faptul că prima dată am mințit . Însă mi-a văzut pansamentul , așa că a trebuit să inventez ceva . Doar partea cu vaccinul a fost inventată , chiar nu am voie să mănânc toată ziua . De fapt , nu am voie să mănânc până la următorul test , așa că e posibil să pierd ori micul dejun , ori prânzul de mâine . O să mă descurc eu cumva , dar va trebui să o mint și păcălesc în continuare , ceea ce mă întristează . Sper doar că ea nu va experimenta ceea ce am experimentat și eu . Desigur , am fost forțată . Așa cum am mai spus , îmi doresc sincer să nu aibă aceiași soartă cu Maya sau cu mine , dar în special soarta Mayei . Tearlynn : Am ajuns în cantină . Era un peisaj de groază . Totul era întunecat și plin de pânze de păianjeni . Să nu mai zic că toți copii aveau un pansament sau niște fire agățate de ei . Altul avea o cască electronică pe cap . Am început să cred că mă aflu în iad , la un spital de nebuni sau că am un coșmar cumplit . Nu , nici imaginația mea nu ar putea concepe ceva atât de îngrozitor , și , dacă ar fi fost așa , Tamy nu ar mai fi fost reală , nu îmi doream asta . Toate scaunele aveau un nume scris pe ele . Pe unul , locul 76 , am văzut numele ” Tamara Romero ” , iar , lângă al ei , un scaun cu numele “ Maya Cloudstorm ” . Celelalt era ocupat , așa că am presupus că numele fostei colege de cameră a Tamarei era Maya . M-am așezat pe locul Mayei . Din toată sala , ce conținea cinci sute de locuri , doar doua sute treizeci sau doua sute patruzeci erau ocupate , adică puțin sub jumătate . Oare ce s-a întamplat cu ceilalți copii ? În fine , m-am apucat de mâncat , iar toată sala se uita ciudat la mine , în timp ce îi puteam auzi bârfind . Existau câteva propoziții pe care le auzeam mereu : Aceea este noua colegă a Tamarei ? A venit în locul Mayei ? Sper să nu aibă aceeași soartă cu Maya . Le-am auzit de cel puțin o sută de ori pe fiecare . Însă aceste propoziții m-au făcut să mă întreb ce s-a întamplat cu așa-zisa Maya Cloudstorm , fosta colegă de cameră a Tamarei Romero , îm locul căreia venisem eu . Mi-am stabilit să o întreb pe Tamy mai multe despre ea , Maya și acest loc . Tamara : Tearlynn sosește într-un final . Pare că vrea să îmi pună câteva întrebări .
SFÂRȘITUL CAPITOLULUI 2
|
|